Întoarce-te la mine!

Mi-ai fost refugiu lin în nopţile pierdute
În care, cu durere, o lacrimă vărsam
Şi nimeni nu ştia tristeţea să-mi asculte
Iar sufletul doar ţie, plângând, ţi-l închinam.

Mi-ai fost o călăuză şoptindu-mi împlinirea
Ce-am reuşit s-o scriu prin sacre legăminte
Zâmbind, îndrăgostită, mi-am exprimat iubirea,
Adesea nerostită, prin sute de cuvinte.

Mi-ai fost o temelie zidind a mea credinţă
Ce-am aşternut-o-n versuri, adeseori timide,
Am biruit, crezând, absurda neputinţă
Ştiind că însuşi Cerul, creând, îl voi deschide.

Mi-ai fost reazemul blând plângând la crucea unde
Mi-am îngropat cu jale iubiţii mei părinţi,
M-ai învăţat, prin stihuri, durerea a-mi ascunde,
Sperând că le e bine, Acolo, lângă sfinţi.

Mi-ai fost suavul glas al inimii ce simte
Dragostea fără margini de soră, de nepot,
Vibraţia sublimă a lucrurilor sfinte,
Un strop de nemurire din tainicul chivot.

Am vrut să fug de tine, ţi-am renegat divinul,
Lovită pe nedrept de-o cruntă erezie,
Dar astăzi vreau din nou să ne-mpletim destinul.
Întoarce-te la mine, Frumoasă Poezie!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!