De unde vine-această duioșie ?
De unde vine-această duioșie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roșii decât ale tale.
Stelele au apărut pe cer și-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioșie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut și-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.
Eram obișnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopții,
Logodită O, duioșie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.
De unde vine-această duioșie?
Și ce-aș putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreț vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?
poezie de Marina Țvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- poezii despre logodnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.