Gânduri plouate ...
Geme pământul sub mine,
Ca o prefață, în fine,
Cu lecții de viață,
Sfidîndu-mi în așteptare mormântul.
Îmi plânge în creștet tot gândul,
După tinerețea plină de speranță,
Lăsată în ceață,
Ca o ploioasă dimineață.
Acum apusul vieții îmi frânge avântul,
Consolându-mă amăgitor, ca și timpul
Cu viața în altă viața...
Și enigmatice începuturi,
Cu altă prefață,
Fără de trucuri omenești,
Fără de trucuri.
poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre gânduri
- poezii despre început
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre lecții
- poezii despre dimineață
- lecții de engleză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.