Partenza!

ui Constantin Brancuş

Ma cheama tangenta
Vietii multiple, traita-n betia
Si-n visele roze si verzi de hasis
Ma cheama bizara, prelunga si lenta
Minciuna-a vietii traita-n decorul
Haotic al clipei cand cu-ochii inchisi
Aplauzi actorii,
Ucizi autorul,
Bisezi nebunia
Si-n ultimul stadiu de metamorfoza,
Cu ultima doza
Incepi agonia!
Partenza!
Ma cheama portretul
Femeii absente, cu ochii topiti
In doua elipse concave de smoala
Ma cheama parfumul ocult si magnetul
Mulatrelor blonde cu dinti poleiti,
Cu unghii vopsite — albastre si roze —
Si-n clipa suprema, cu gesturi si poze
De convalescente satule de boala!
Par tenza!
Ma cheama oceanul
Si glasul sirenei ce-anunta plecarea
Spre sudul fantastic al "Fetei morgane",
Ma cheama suprema-nfratire cu anul,
Cu luna, cu ziua, cu ora, cu clipa
Cand gestul fatidic sfarseste risipa
Aromelor calde de ceai si banane ;
Cand Yama ne sterge din Wansa prezenta
Ma cheama-nserarea eterna —
Uitarea!
Ma cheama supremul adio!
Partenza!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!