Pana mea
În pana mea stă agățată lumea
O zugrăvesc cum vreau, sunt Creatorul
Iar de-i vreunul care să nu-i placă
Să-și ia bilet, să plece cu vaporul...
De pana mea depind unii și alții
Și să depind-ar vrea și cei ce nu-s
Nu e de ici, de colo, să ajungă
În pana mea, concret, nu presupus...
Pe pana mea s-a scurs multă cerneală
Și-o să se scurgă și mai mult de-acuma
Să fii atent, să nu ți-o iei pe coajă
Dacă ai nebunia să te-ntreci cu gluma...
Vrei pana mea să te atingă bine?
Ai grijă ce-ți dorești, ai concurență!
Dacă se-ntâmplă totuși să se-ntâmple,
Te vei îndrăgosti cu... recurență!
Dacă nu mă suporți, nu-i nici o dramă!
Tu pierzi, nu eu, așa că-i treaba ta...
Dar dacă te lovește vreo demență
Să fii atent că mergi... în pana mea!
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Haioșenii" (23 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre umor, poezii despre nebunie, poezii despre marină, poezii despre iubire, poezii despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.