Un final neterminat
N-am apucat să-ți spun nici bun rămas,
Iar vorba mea s-a-nchis într-o tăcere
Ce doar un om ce nu mai are glas
Mai știe s-o înece în durere...
Și nici privirea mea de la sfârșit
N-am apucat să-ți las în amintire,
Iar ochii mei au plâns un plâns mocnit
Ce doar un orb îl vede în simțire...
N-am apucat să-ți mai ating obrazul
Și nici măcar o buză să-ți sărut,
Dar în urechi am auzit curajul
Să te iubesc și orb, și surd, și mut...
Și nu mai e nevoie să mă mint,
Oricum ești dispărută-n depărtare,
Pentru că am rămas cu tot ce simt
Și-mi place cum iubirea ta mă doare...
poezie de Florin Răileanu (13 mai 2020)
Adăugat de M
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre iubire
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre minciună
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.