Trei corbi

Trei corbi stăteau într-un copac,
Erau mai negri la culoare ca un drac.
Unul a-ntrebat,"dacă nu vă indispun,
Unde-am putea lua micul dejun?"

"Acolo,-n vale sub scut, în iarba verde,
Zace-un cavaler ucis, precum se vede.
Ogarul îi stă de veghe la picioare,
Gata să-şi apere stăpânul de om, cât şi de fiare.

Şoimul lui, atent, îi stă pe cer de gardă,
Să n-ajungă viteazul niciunei păsări pradă."
Acolo, se lasă-n vale o căprioară pe cărare,
Purtând un ied voinic în burta mare.

Îi ridică-ncet capul cavalerului – şi plânge,
Plânge şi-i sărută rănile pline de sânge.
Apoi, l-aburcă-n spate şi îl duce
Acolo unde i-a pregătit pat, sub iarba dulce.

L-a îngropat dimineaţa-n zori, iar către seară,
S-a stins şi ea lângă el, sub a luceafărului pară.
Dea Domnul, ca fiecare om să fie dăruit de ursită
Cu-asemenea şoim şi-ogar – cu-asemenea iubită.

* Baladă publicată prima dată de Thomas Ravenscroft în anul 1611.

poezie de Autor necunoscut-Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!