Euclid
Demult, bătrânul Euclid a desenat pe plajă-un cerc.
Pe-atunci lumea mai credea în delficul Apollo.
El l-a umplut și l-a înconjurat
Cu fel de fel de unghiuri, încoace și încolo.
Cu bărbile stufoase, colilii, gașca lui
Dădea din cap și-argumenta cu zel
Chestii privitoare la tangente și la arcuri,
La diametre, circumferințe și altele la fel.
Un băiețel le stătea tăcut alături toată ziua,
Până cădea lin seara, ca o frunzuliță,
Pentru că bătrâneiii desenau pe nisip luna
Atât de frumos și cu coroniță.
poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre nisip
- poezii despre hărnicie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre desen
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre barbă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.