La margine de timp
Tu stai la un capăt al universului,
iar eu la altul.
Tu înțelept și răbdător cât un mileniu,
eu, cât o oră.
Atâta timp și spațiu și stele-ntre noi,
doar gândurile răzlețe ni se mai întâlnesc uneori.
Îți simt respirația în nopțile când lupii tac
și luna urlă,
iar vântul se joacă cu valurile mării.
Inimile noastre își dau întâlnire în fiecare zi
la margine de timp.
Dar întârzie de fiecare dată cu o bătaie.
Și inima ta și inima mea.
poezie de Eugenia C. Crețu (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia C. Crețu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre inimă
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vânt
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- poezii despre lupi
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.