Bătrânul și grădina
Mă plimb, a nu știu câtă mia oară,
Pe-aleea însorită din grădină,
Vrăjit de flori, de-azur și de lumină,
Trăind a nu știu câta primăvară...
Grădina râde-n jur, de floare plină,
Cu-arome vechi simțirea-mi împresoară,
Iar inima-i flămândă să tresară
La zumzetul statornic de albină!
Când ostenit, mă tolănesc la masă,
Topesc privirea-n norii călători
Și zbor cu ei, lipsind un timp de-acasă...
Din tot ce mă dezmiardă-n feerie
Eu strâng bagaj cu lanțuri și cu sfori
Pentru-o prea-lungă, grea călătorie...
rondel de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre flori
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre plimbare
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.