Ilenuţa şi Tetea

-În decorul ăsta ludic,
Ici, în lunca asta verde,
Eu credeam că eşti mai pudic
Fiincă soarele te vede!

Rău te-a-nfierbântat iubirea,
Sângele îţi clocoteşte...
Stai, că ne-o vedea pădurea!
Ah, dar vezi de-l potoleşte!

S-a jenat puţin copacul
Căci la umbra-i m-ai ascuns
Şi s-a ruşinat şi lacul,
Nu mi-a fost mie de-ajuns!

Uite, m-au trecut fiorii
Când m-ai sărutat pe gură,
S-au aprins şi obrăjorii,
Parcă-s mac în arătură!

Iară inima din piept
Bate iute, ca nebuna,
Stai niţel, vreau să aştept
Până o s-apară luna!

Noaptea o să mă ascundă
El să nu mă mai găsească
Şi-am să fug, să nu mă prindă
Pân-o să se potolească!

Da, de unde! Vezi să nu!
El mă strînge tare-n braţă,
Mai tare mă prinde-acu
Să nu fug! Parcă-s o hoaţă!

-Nu ştiu ce s-a întâmplat,
C-ai trecut pe lângă mine,
De-atunci zici că mi-ai furat
Toată dragostea din mine!

Eu am plâns şi m-am jurat,
-Zău! Nu ţi-am luat nimic!
-Stai să văd, acum te cat
Peste tot, câte un pic!

Uite, mi-ai furat privirea,
Că la tine tot privesc,
Dacă vrei, jur pe psaltirea
Şi pe ce-i dumnezeiesc!

Ca o hoaţă mi-ai intrat
Peste tot în măruntaie,
Nopţile mi le-ai furat
Şi mă arzi ca o văpaie!

Şi guriţa asta mică
Mi-a zâmbit cam ştrengăreşte,
Acum stai niţel, fetică,
Setea de mi-o potoleşte!

Ce-ai cătat de mi-ai venit
Când mergeam pe drumul meu?
Uite cum m-ai ameţit
Şi de-atunci nu mai sunt eu!

Parcă-s beat şi umblu-n beznă,
Aşa tare ameţesc,
Dacă ţi-am văzut o gleznă
Lasă-mă să o iubesc!

-Cătinel! Mai ai răbdare!
Mergeam şi eu undeva!
Vreau să-ţi pun o întrebare:
Asta e cărarea ta?

Nu zic nu! Şi tu îmi placi,
Dar aş vrea întâi de toate
Să te lepezi tu de draci
Şi de mândrele-alea toate!

Poate alta să fi fost
Pe cărare, când treceai!
Vreau să ştiu, dacă-s doar moft!
Cu aia la fel făceai?

-Te plac mult să ştii! Îţi jur
Că m-am lepădat de toate!
Uite, sunt bărbat matur!
Tu eşti altfel, mai aparte!

Eram tânăr şi hoinar,
Zise el, să nu roşeşti!
Ştii, pe-atunci n-aveam habar
Ce frumos e să iubeşti!

Fetele de dinainte
Eu vream numai să le-ating,
Mă lăsau, că n-aveau minte,
Dar de dragul tau mă sting!

Ştiu că poate nu mă crezi,
Dar tu m-ai cam potolit!
Uită-te la mine! Vezi?
Ăsta-s eu, îndrăgostit!

Uite, am să fiu cuminte
Şi-am să fiu mai înţelept,
Ca să vezi că am şi minte,
Am să-ţi spun că te aştept!

Lasă-mă doar să visez
Scumpo, nu mă alunga,
Ca apoi eu să cutez
Să te fac nevasta mea.

Când vei fi tu pregătită
M-oi privi cu bucurie,
Dornică şi-ndrăgostită,
Vrei să-mi fii atunci soţie?

-Auzi vorbă! Să cutezi!
Zise fata înciudată,
Da-nainte, să curtezi
Auzit-ai tu vreodată?

Să vii seara la portiţă
Să ne spunem câte-n stele,
Nu întâi în poieniţă
Cum făceai cu de-alde ele...

Vreau să te cunosc, băiete,
Să văd eu că te-ai schimbat,
Că nu mai vrei alte fete
Cum ţi s-a dus vestea-n sat!

De-oi avea ochi pentru mine,
Chiar de altele te-or vrea,
Jur că mă mărit cu tine
Şi-am să fiu nevasta ta!

-Bine, draga mea fetiţă,
Haide să pecetluim
Dragostea cu o guriţă
Că poate mâine murim!

Nici nu termină de spus
Că aşa, pe ne-aşteptat,
O luă pe braţe, sus,
Şi-o luă la sarutat!

S-a zbătut ea puţintel,
Mai că vrea, mai că nu vrea,
Dar s-a cam lipit de el
El pupa, ea răspundea!

Şi-uite-aşa, măi oameni buni,
După ceva timp trecut,
Tinerii şi-au găsit nuni
Şi-apoi nuntă au făcut.

N-au murit, încă trăiesc
Dragostea şi-a pus pecetea,
Iară azi îşi amintesc,
Ileanuţa şi cu Tetea!

Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
19.11.2016

poezie de Florentina Mitrică (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!