Anarhie

Sunt disperat
caci liniştea-mi coboară in călcâie
ca plumbul gloanţelor topit dintr-o statuie
ma trage in pământ
inspre furtuna
o prevestire tulbure sub clar de luna

ascult la cer
e linişte ca-n Hiroshima
dar nori-s gri
stelele in sange-si pregătesc cununa
îngerii negrii căzuţi in anarhie
îşi pregătesc apocalipsa
se pregătesc sa vie

ma uit in jur
satana-i şef pe glie
oamenii-s morţi, nu put
caci carnea lor e vie, n-au suflete
le-au dat de bunăvoie
armatei celor trei de şase
formată din carcase fara creier
doar din oase

sunt pregătiţi
sunt gata de dezordine si anarhie
au educaţie bazată pe alcool
nihil si pe prostie
cu doctorate luate doar in ateism
harapii negrii mintea le-o înghesuie
in sclavagism

aşteaptă un semnal cu doua coarne
prin ochi le urla moartea
le e foame
sunt insetati de lacrimi si de sange...
dar turma mica sta-n genunchi si plânge
se roagă...
plânge...
degeaba, diavolul vrea partea lui
vrea sange

pământu-si rupe balamalele in plângeri
se rupe-n doua
Raiu-i plin de ingeri
se-aud suspine, urlete in neputinţa
se-aud regrete, încercări târzii de pocăinţă
din focul gheenei dau sa iasă la lumina
cei cu-o fărâma de credinţa in inima.

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Votează! | Copiază!