În căutarea fericirii

În această mare de ciment,
viaţa ne trăim în viriment,
fericirea căutând
în paşii modernităţii ce se-nvârt
într-un vârtej boland
ce ne-ncercuieşte ca un lup flămând.
Alergăm, alergăm, alergăm,
că timpul curge cu iuţeală uităm,
să regăsim fericirea pierdută sperăm.
Nu mai ştim să iubim,
nu mai ştim să iertăm,
tot ce visăm cu bani cumpărăm,
golul din inimi să-mbuibăm.
Avem bani, avem maşini,
vacanţe asigurate dar în realiate,
într-un târziu descoperim
că suntem singuri şi pustii...
Să ne-ndreptăm pentr-un moment,
privirea şi simţirea
către cei ce-ntre patru pereţi,
plâng în tăcere, desueţi...
Să aflăm realele suferinţe
pe chipul bătrânilor şi refugiaţilor,
născuţi ca şi noi, din aceleaşi seminţe...
Un pic de curaj de-am avea,
mâna fiecărui suferind să strângem,
să le oferim un surâs şi o acadea,
abia atunci vom fi capabili să-nţelegem
că fericirea locuieşte-n noi, nu într-o stea.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!