Călător
Pășesc pe pământul
unde-această limbă și-a păstrat intacte
zdrențele; vârtejul ei
de crini
și de cazanii.
Planez peste
focuri de tabără și ghețuri care se topesc,
în acest zbor rătăcesc
între abis și sfințenie.
Sunt călătorul care poartă cu el
un pământ mitic
și o liturghie de flăcări.
Am visat un sat
cu podgorii
( sau a fost o navă
forfecată de ghearele piraților?
Și tot ce am este acest soare
arzându-mi limba;
Și tot ce am este această sete de nestins
amestecată cu sângele
unei fiare.
Sunt contaminat de răscruci
și de ceea ce va să vină.
poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Salgado Maranhăo. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre foc
- poezii despre viticultură
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sânge
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sat
- poezii despre prăpăstii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.