Veronica Micle și dorul de Emin
Se-ascunde filomela
în trilu-i amuțit,
cea mai frumoasă pană
cu cerul s-a-nfrățit.
Te caut la "Junimea",
aștept să ne citești,
dar Domnu-acum te lasă
din cărți doar să grăiești.
Te-mbie și Cotnarul
cu-arome de povești,
nu ești în "Bolta Rece",
în bolta rece ești!
La "Timpul", când lucrai,
lucra la tine timpul,
în versul tău, Emine
și Cronos, și Olimpul...
Citind în stele noi,
mă cheamă, parcă, una,
în straiu-mi de măicuță,
nu mă cunoaște Luna.
Cu lacrimi, lumânarea-ți
începe-a mă zori,
resimt cum se topește
voința-mi de-a trăi.
Păgân și mult e-amarul,
mă poartă ochiu-mi leoarcă
din lacul cel cu nuferi,
în a lui Caron barcă.
poezie de N. Petrescu-Redi (aprilie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele
- poezii despre privighetori
- poezii despre poezie
- poezii despre nuferi
- poezii despre lectură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.