Vrem Lumină, Doamne!
Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Și lumină-n suflet, iară.
Luminați la minte fie
Toți cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalți, Te rog, adu-mi-i!
Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.
Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veșnicie.
Lăcomia să dispară
Dar și vechile imperii,
Liniștea s-ajungă-n țară
Prin Lumina Învierii.
N-o să moștenim Pământul,
Când momentul o să vină
Vom ajunge la Prea Sfântul,
Unde-i veșnică lumină!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre primăvară
- poezii despre pace
- poezii despre moștenire
- poezii despre graniță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.