Cu mintea în aburi

Lumini se plimbă pe cer,
cei ce le urmăresc nu ştiu ce sunt
avioane nu-s.

Noaptea capătă o crustă de întrebări
cu răspunsuri înnodate la capete,
alte posibilităţi dacă există,
nu pot fi acceptate.

Cu mintea în aburi
încerc un fel de lămurire.

Stăpânit de lumini jucăuşe, intermitente,
neîmpăcat în credinţă
cu ochi obosiţi
de spaţiul îngropat în minte,
merg mai departe după aceleaşi percepte
cunoscute demult.

Memoria cu sertarele deschise
lasă să se aşeze aureolă şi teamă
ce face aici popas.

Orice lumină mă bucură
ca un vin învechit
cu gust fructuos

şi noaptea
mi-o face albastră.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!