Pe lamelă

pe vreme de secetă
să bei iubire nefiltrată din oameni
este cea mai periculoasă opţiune de supravieţuire
atâtea soluţii de-a păşii prin poveste desculţă
stau gata să-ţi pice în poală
ca o nucă putredă
vâslitul prin magma zilei
chiar travestit în mumie este rebeliune
cu acordaje fine
controlată de moarte subită
foamea îşi rupe colţii în ziduri de spaimă
molfăie carnea flască
a clipelor
pân-o destramă

pe respiraţia acestei clipe
era să fim fericiţi
ciutura mâinilor putea să încapă
neamendată
raţia de curcubeie permisă
spălării pe faţă
după ce-a vărsat nopţii ultima îmbrăţişare
şi ţi-a smuls sărutul din buză
ca pe-o otravă

un zburător îţi fură chipul
pentru testele necesare imunităţii la umbră
tu surâzi depărtării din tine şi mergi
să-ţi dezinfectezi mâinile

explozia unui soare în oase singurul paşaport cu viză lizibilă
iubirii necondiţionate

respiraţia devine un poem de flăcări
tu poţi ieşi din piele
fără mască

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!