Alfa
Mai departe, mai aproape de centrul
spațiului,
inima mea se consumă.
Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu își perde ochii fierbinți
arzând mâinile tale nevăzute.
El își hrănește lumina
din seninul trunchi
pe pământ și pe mare.
Minunată pradă și sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-și ochii
mereu fierbinți,-
arzându-ți mâinile.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Nichita Stănescu despre lumină
- poezii despre ochi
- citate de Nichita Stănescu despre ochi
- poezii despre mâini
- citate de Nichita Stănescu despre mâini
- poezii despre lumânări
- poezii despre inimă
- citate de Nichita Stănescu despre inimă
- poezii despre foc
- citate de Nichita Stănescu despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.