Alte învăţături ale cuiva către fiul său

I

Fiule, stinge lumina când dormi, iar dacă luna te
bate, scoate-i cu mâna — dreapta umbra de sub pernă.
Nu te răsuci mult. Dacă e să-ţi amorţească ceva,
oricum îţi amorţeşte.
Dacă dormi dus şi cu vise ; - coşmarul tău e viaţa
mea. Nu încerca să fii cuviincios când dormi, fiule,
încearcă să nu visezi.

ÎI

Cel mai mult, fiule, eu nu am iubit-o pe mama ta.
A iubi nu înseamnă a suge lapte, fiule. A iubi nu înseamnă a fi fericit, fiule.
Noi doi, uită-te şi tu la noi, ne asemănăm numai
prin faptul că ne sărutăm. Aerul care iese din tine intră
în mine. Să facem economie de aer, fiule, şi risipă de timp.

III

Tu ai să pleci şi ai să mă părăseşti şi o să ţi se
facă dor şi o să te reîntorci.
De căldura mea o să ţi se facă dor şi de răceală
ta o să ţi se facă piatră.

IV

Atâta, fiule, îţi zic, caută şi tu de spune străinilor
că eşti rudă cu firul ierbii verzi, nepot de ciocârlie
şi văr primar cu ciupercile. Nu te simţi străin oriunde
ai fi! Eu, tatăl tău, pretutindenea sunt risipit şi bag
rubedenie sub formă razei între tine şi stea.

V

Fiule, să nu-ţi pese prea tare de maică-ta. Să ştii,
fiule, că ea, aidoma norilor care plouă şi aidoma vedeniilor
colorate de la pol, a fost fericită să se schimbe născându-te.

VI

Nu te sfii să-ţi mărturiseşti ţie însuţi, fiule,
propria ta nemernicie ; - şi nu te sfii să te miri că exişti
şi să binecuvântezi pentru aceasta tot ceea ce ţi se pare ţie a-ţi fi timp.

VII

Însoţeşte-te şi caută să uiţi.

VIII

Nu ridica privire la cer pentru că s-ar putea dintr-o
săltare întâmplătoare să te spulberi.

IX

Mai aproape de tine în afară trupului tău este dragostea
mea.
Când eşti foarte obosit, culcă-te pe dânsa ca pe un
pat odihnitor şi înveseleşte-te cu melancolia pe care ţi-am
dăruit-o la naştere.

X

Fiule, eu te-am făcut pe tine să fii ; linişteşte-te
şi blând stai şi încearcă la rândul tău să nu mai faci pe
altcineva să fie.
Pe mine te poţi sprijini şi în mine poţi plînge.
Eu sunt mort când tu eşti viu.

XI

Fiule, dacă ai mâini ţine o mână în mâini iar dacă
ai ochi ţine un ochi în ochi. Nu te obosi prea mult, fiule,
murind.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!