Altruism divin
Am luat o orhidee în mână,
ce minune, ce frumusețe divină,
Doamne, iartă-mă că te întreb,
ce zori te-au inspirat înainte de toate,
de unde ai luat tiparele florale,
atât de delicate?
Cât de mult iubești acest pământ
și oamenii lui peste toate?
din ce paletă sfântă florilor le-ai dat culoare?
Iar gingășia lor neîntrecută,
mângâiată de vânt
cum ai plămădit-o sub soare?
cu ce baghetă fermecată ți-ai parfumat comorile,
ca să le întregești perfecțiunea sublimă.
Știi doamne, câtă lume ai bucurat?
când, va înțelege omenirea
scopul altruismului tău adevărat?
pe lângă multe alte.
Florile sunt poeziile pământului,
Păsările sunt poeziile cerului,
Iar muzica și iubirea sunt vibratiile înalte
ale sufletului divin și omenesc,
învăluite în cămașa recunoștinței creștine.
Doamne, din suflet îți mulțumesc!
ți-am înteles cu bucurie altruismul neîntrecut
al darurilor tale divine,
Iubire, dăruire și chemare,
sădite în floarea inimii mele plăpânde
și în orice vis de floare,
spre un nou răsărit, spre o nouă zare.
poezie de Valeria Mahok (28 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre recunoștință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.