Covid 19

(La sfârşit... de Martie )

Simt că o să-mi însângerezi, UCIGAŞULE,
Toate poemele scrise-n zilele de CARANTINĂ
După ce te-am parodiat mereu, laşule
Că mi-ai infectat aerosolii şi coala velină.

Mi-ai dirijat destinul spre spital, APOCALIPSĂ,
Tu care desparţi multe iubite de iubiţi
Ştii că vaccinul contra ta e lipsă...
Dai în bogaţi, poeţi şi obidiţi.

Nu voi mai scrie poeme noi de groază
Cu cerneala roşie ca la apus de soare,
Spre plămâni, nici oxigenul nu-mi migrează,
Degeaba mască, degeaba ventilare...

Vor muri şi planuri mari, de viitor,
Cum mor doctorii şi asistentele frumoase,
M-ai condamnat ca pe un DEZERTOR
Si mi-ai înfipt pumnalul pân' la oase.

Infecţia-i virală, nu-i doar o simplă gripă
Covid-ul e mortal şi curvă şi parşiv,
De vieţi umane va face grea risipă
Eu, după el, sunt doar un ADJECTIV.

Am fost mânat de două ceasuri rele...
Aerosolii nu mă vor scoate din IAD,
Nu pot zbura spre cerul plin de stele
Şi nici pe gânduri nu mai ştiu să cad.

Mă zbat şi ţip ca un zălud prin pat
Şi mă trezesc din vise... SPERIAT!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!