Romanță fără rost
Un voal. Tăceri. Priviri. Zâmbești. Trăsura
Și caii în galopul lor nebun,
Ți-aș cotropi făptura ca un hun,
Și gura ta magnetică, ea, gura,
Iar buzele, ah, buzele, îmi spun
Că o să-mi dai tot sufletul de-a dura,
Ți-oi venera la asfințit curbura,
Cât zburzi si zburzi, cochetul meu taifun.
Dar când să te cuprind, te-ascunzi, dibace,
Sub orizontul putred ce-i al lui,
Un voal. Tăceri. Un zâmbet. Nu-mi dau pace,
Trăsură. Cai. Galopul ăsta șui,
Și iarăși mă retrag în carapace
Și iarăși pofta mi-o agăț în cui...
sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre cai
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre poftă
- poezii despre pace
- poezii despre nebunie
- poezii despre magnetism
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.