Acela să mă judece

Cine mi-a potrivit cu stimă în inima stinsă,
rima versurilor ce-mi ardeau amarul din suflet,
Cine-şi legăna arcuşul pe vioara pasiunilor mele
mângâind-mi sufletul ce-şi tăia suflarea în strunele ei,
Cine-a crezut în mine şi mi-a pus un umăr sub inimă
când sufletu-mi ceda sub ascunse şi aspre poveri,
Cine mi-a cunoscut şi mi-a măsurat atent dimineţile
în care sufletul pustiit nu mi se mai putea trezi,
Cine mi-a îngenuncheat discret şi-n surdină nopţile
În care visele-mi prăpăstuiau pe deplin conştiinţa,
Cine-mi limpezea în foc şi în dragoste cunoştinţa
de relicvele ce-mi tulburau neînduplecate cugetul,
Cine mi-a vegheat îndeaproape căile primejdioase
pe care sufletul mi le torcea dintr-o soartă străină,
Cine m-a ocrotit şi m-a ferit de prăpăstiile morţii
care-mi pândeau cu lăcomie paşii pe cărările vieţii,
Cine mi-a astupat toate gropile acelea adânci
care-mi pândeau fără saţ paşii inimii în viaţă,
Cine mi-a oblojit toate rănile, când zăceam sleit
de loviturile imprevizibile ale tâlharilor din văzduh,
Cine mi-a şters toate lacrimile crunte, din sufletul
cu-obrajii încleştaţi în fastul mistic al unui zâmbet,
Cine mi-a reformat armonia şi ruinele cântecului
năruit în subconştientul inconştientului meu,
Cine mi-a măsurat supliciul obtuz de sub zâmbet
şi mi-a mângâiat cu tandreţe surâsul zâmbetului orb,
Cine mi-a potrivit cu precizie ceasul acela-a răbdării
în noaptea îndelungă-a exilului meu sufletesc,
Cine şi-a împărţit oxigenul cu mine vreodată
pe corabia clandestină, a realităţii de nimeni ştiută,
Ce-mi purta marea spre-un uscat deluzoriu,
Cine mi-a răcorit însetata frunte a sufletului
care purta în deşert arşiţa lumii cu puţuri crăpate,
Cine-a ars împreună cu mine potolindu-şi focul
cu aceiaşi stropi de vis, prelins printre degete,
Cine-a murit la fel, trăind împreună cu mine
cu mâinile întinse după-un utopic şi grav ideal,
cine-a cucerit ca mine cu duhul aceiaşi distanţă polară
şi cine-a împărţit aceiaşi nebuloasă de vise cu mine,
Cine-a zburat cu mine vreodată pe-aceiaşi orbită
de vis sideral şi-a strâns aceleaşi galaxii la piept...
Acela să mă judece şi să judece cum va vrea,
El are scopul şi dreptul real să mă judece-n toate
Şi poţi să mă judeci şi tu, dacă ştii că-am trăit
în acelaşi iad cu tine şi-ai împărţit acelaşi rai cu mine.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Votează! | Copiază!