Să plângă în zori lăcrămioare...
Cu lacrimi am plâns pe mormânt,
Cu boabe de rouă la soare
Și-apoi am sădit în pământ,
Să plângă în zori... lăcrămioare...
Eu știu cât de mult m-ai iubit
Și poate am dat cu măsură,
Apusul cu noi s-a grăbit...
Mi-am pus peste suflet armură!
Și viața-mi s-a scurs printre valuri
Cu pierderi dar și cu-mpliniri...
Au vrut să mă înece talazuri
Mi-au pus doar tritețe-n priviri!...
O ancoră mi-a-ntins Cel de Sus
Corabia de ea să-mi agăț,
E Ana,... dar parcă ți-am spus,
E darul din Cer făr' de preț!
În inimă-mi cântă-o vioară
Și simt uneori că mă-nalț
De n-ar năvăli ca la moară
Gânduri... să macin în valț!
Mă-ntreb de-or mai fi lăcrămioare
Să-mi plângă și mie în zori
Când sufletul meu va fi boare
Să-l suie deasupra de nori!....
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre vioară
- poezii despre vals
- poezii despre rouă
- poezii despre nori
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.