Labirintul existenței
L
Privesc cerul...
spectacolul nopții fantastic
în spațiul nemărginit
stele în valuri fascinante
luna o floare galbenă
chiar dacă nu o vedem
întotdeauna,
este acolo nerăbdătoare
țesem povești din minuscule fire,
încrezători urcăm spre munte
căutând infinitul
în albul apei,
îmi oglindesc chipul
începem,
jocul timpului cu încredere
tristețea, bucuria sunt ploi
scurte de vară
curgerea vremii mă ajută să văd
în labirintul existenței noastre
că nimic nu a fost întâmplător
iar nisipul din clepsidră alunecă
printre culorile vieții
și continuă să deseneze
harta noastră.
poezie de Maria Ciobotariu (10 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încredere
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.