Iancu la Țebea
Ce vești mai aveți voi români despre Iancu
Să spună ce știu toți acei care știu,
Ce vești să avem, suntem oastea lui Iancu
La Țebea, la Țebea, eroul e viu.
Eroul ne cheamă, ne cheamă la Țebea
Al nostru frumos, pătimit crăișor,
Aici ne rugăm pentru Iancu, la Țebea,
Roș, galben, albastru altar tricolor.
Popor românesc, nu uita niciodată
Că nu ești urmaș de fricoși și bastarzi,
La tine acasă cât faci ochii roată
De dragul eroilor veșnic să arzi.
La Țebea foșnesc românește gorunii
Și-ntreg calendarul se-aude pe drum
Și clopote fierb untdelemnul furtunii
La Țebea, la Țebea, la Țebea acum.
Și nu e român omul care în viață
O dată măcar, într-un ceas minunat,
Pe sine privindu-se parcă în față
Lui Iancu Avram nu i s-a închinat.
Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul
La Țebea venim, fiii tăi te cinstesc,
Lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul,
Trăiască întregul popor românesc.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre viață
- poezii despre eroism
- poezii despre stejari
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ochi
- poezii despre idealuri
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.