Tăcerea - I
Nu mai sunt în cuvinte!
Strigătul arde! Mă minte!
Tăcerea are un alt preț:
De sensuri noi mă dezvăț!
Albul e surpat în abis!
Cer sfâșit! Vis interzis!
Tăcerea seduce iar și iar:
Viață de prisos! Aur avar!
Tăcerea e albă; iarăși trădată!
Dincolo de orice gând așteaptă...
Nu spun! Nu spun la nimeni nimic:
M-au iubit unii, alții m-au învrăjbit?!
... Cuvântul care era floare cândva
Acum ca un spin e-n inima mea!
Mă roadă că nu-l spun nimănui:
Suiți-mă pe cruce; băteți cui peste cui!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre alb
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trădare
- poezii despre seducție
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.