Când lumea e a ta
Când simți că toată lumea e a ta,
Resimte, oare, ea "stăpânul lumii"
Ce doar prin fapte-i poate îndrepta
Grimasa rezultată-n urma glumii?
Orice-ntrebare are și răspuns,
Nu te sfii să dai, zâmbind, vreunul,
Iar de, cumva, te vei simți străpuns,
Ca de un gând, să nu bocești nebunul!
Să râzi, că lumea-i plină de irozi
Ca Nero, ce nu-și mai încap în piele;
Tu, mic, să te strecori printre nerozi,
Să-i scapi, voios, de marile belele.
Recunoștință ai să dobândești,
Nu te-aștepta, cumva, la vreo bravadă,
Că vine, sigur, când nici nu gândești,
Un zâmbet, ca răsplată, drept dovadă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre răsplată, poezii despre râs, poezii despre recunoștință, poezii despre nebunie sau poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.