Poveste de Dragobete

În ajun de Dragobete,
Încălţaţi cu albe ghete,
Ghiocelul şi-o brânduşă,
Mi-au batut încet la uşă!

Vor să îi primesc în casă,
Fiindcă iarna e geroasă,
Şi nu pot să stea afară,
Până-n zi de primăvară!

I-am primit la mine-n casă,
Le-am pus mâncare pe masă,
Şi am povestit de toate,
Pân' la unu jumătate!

După ce i-am omenit,
Şi de somn i-am pregătit,
Mi-au dat un sărut în dar,
Şi i-am pus într-un pahar!

Paharul l-am pus la geam,
Unde, nici nu m-aşteptam,
Să le placă-atât de mult..
Iar eu, îi observ şi-ascult!

Ea, naivă, puţin tristă,
Suflă nasul în batistă!
El, puţin mai complicat,
Şi sobru ca un bărbat,

Îi explică-n miez de noapte,
Viaţa-n versuri şi citate,
Ea-nţelege-aşa cum poate,
Însă, ceasul bate, bate...

El oftează şi zămbeşte,
Ea se bucură-nverzeşte,
Şi se-mbujorează toată,
Când în juru-i face roată!

Şi-apoi, tandru si sfios,
Îşi lasă petala-n jos,
Să-l acopere, pe el,
Pe fragilul ghiocel!

Cei doi ar dormi acum,
Obosiţi de-atâta drum,
La căldură, sus, la geam,
Unde bate-ncet un ram!

Şi, luînd paharu-n mână,
Îi sărut de noapte bună,
Şi-i sărut pe îndelete,
Ca-n ajun de Dragobete!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!