Muroii

pe
degetele
Bogăţii de jos
mi-am
petrecut copilăria
în zâmbetul ei gingaş
şi frumos

Bogata
e
aripa vântului
când vara îţi
mângâie obrajii
în Fundu Târgului
din blid
când sorbi tomnajii

toate hotarele
Bogăţii
le-am
străbătut
umblând cu mieii şi oile
sau
la lucru
ori după hribe şi bureţi

clipe frumoase
am trăit în Bogata de Jos
din frageda-mi copilărie când încă
se mai păstrau obiceiurile frumose
lăsate din bătâni

primăvara
începuse să-şi scalde privirile
în ochii noştri
şi
înverzise pădurea

acasă
eram cu ai mei
când deodată
am auzit sunete de trâmbiţe
aşa frumos răsunând
de-ţi
era mai mare dragu să le asculţi

şi
mai tare
şi mai tare
răsuna muzica aceea venită parcă
de pe alt tărâm din basmele copilăriei

n-a trecut mult
şi iată la noi
la poartă
au venit muroii

erau băieţi îmbrăcaţi
cu tureci de coajă de cireş la picioare
iar pe cap aveau un coif
tot din coajă de cireş
de
numai ochii li se vedeau
şi gura puţin
cu-o botă în mână
umblau pe la casele oamenilor ca
să primească ouă

pe care la urmă le vindeau
la cooperativă ca să-şi
facă bani
preţul pentru
cel puţin o zi şi o noapte
petrecute prin păduri ca să-şi facă
trâmbiţele ce răsunau aşa de gingaş şi de minunat
de
umpleau satul întreg cu melodia aceea atât de scumpă şi legănată
şi apoi
coifurile şi turecii
inclusiv îmbrăcarea moşuţului care era parcă personajul principal cu frunze îmbrăcat
de abia vedea pe unde să păşească

şi trâmbiţele
răsunau
în melodia aceea scumpă
căci cei ce
le foloseau erau experţi
în melodiile acelea atât de gingaşe şi fine
de
însuşi satul se legăna pe aripile vântului
în melodia aceea scumpă
pe când cei cu coifuri şi
cu bote în mâini umblau
pe la casele oamenilor
uneori repezindu-se cu botele după femei ca să le sperie
dar
alteori
femeile aruncau găleţi de apă peste
tinerii mascaţi cu coifuri

şi
tot satul
toată Bogata de Jos
era în derivă
trâmbiţele sunau
muroii fugeau după femei
moşuţu mergea încet pe drum
pe când vreo doi trei băieţi
erau cu coşercile de ouă strângându-le
din mâinile femeilor opărite de atâtea
figuri cu coifuri
de melodia aceea a trâmbiţelor ce parcă şi
Bogata de Jos o legănau
din Coastă până la dâmburi
şi
de la Dâmburi
până în Coastă
lăsând Pusta suspendată undeva
în miljlocul melodiilor acelea
fine ale
trâmbiţelor

şi era aşa de frumos
să vezi forfota aceea de oameni
mascaţi unii cu bote în mâini
şi
fugărind femeile mai puţin curajoase
sau
umblând prin curţile caselor
colorând totul
parcă în nişte culori de basme

primăvara
se scălda pe aripi de vânt în Bogata
13-02-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!