Alfabetul iubirii

iubirea-i taina clipelor nescrise
e cheia ce uneşte doi străini
ea nu trădează fluturii de vise
le curăţă aripile de spini

iubire-ai ca o lebădă pe ape
ca ‘naltul zbor al marelui condor
e lacrima ce picură sub pleoape
când rănile nestinse aspru dor

iubirea-i iarba udă-n stropi de rouă
zefirul ce-n timpane-l resimţim
miracolul cerescului când plouă
e dulcele şi-amarul pân' sfârşim

iubirea-i curcubeul dintre nouri
e tot ce ne-nconjoară cât trăim
e micul vals al marilor ecouri
pe ringul ce-am ales să dănţuim

iubirea-i simfonia primăverii
e inocenţa soarelui din zori
e luna ce luceşte-n pragul serii
pe-arcuşuri lunecoase de viori

iubirea-i macul roşu dintre şine
ce nu se pleacă-n faţa unui tren
e zumzetul destoinicei albine
ce zburdă peste lanuri de saten

iubirea-i răsăritul şi-asfinţitul
e zâmbetul din ochii de copil
e vraja ce cunoaşte infinitul
polenul strălucind pe un pistil

iubirea-i anotimpul veşniciei
e-averea ce ades n-o preţuim
iubirea e liantul trăiniciei
e leagănul sortit să locuim

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!