Eterna căutare

Te căutam ca pe un început de bucurie.
Erai adevărul latent, musai de activat:
Jumătatea întregitoare care adună lumină.
Când mă gândeam la tine,
Ştiam că iubirea este cât se poate de adevărată.
La capătul gândurilor, privilegiul speranţei:
Îţi vorbeam toată noaptea şi simţeam că m-auzi.
Pe lângă această simfonie de cuvinte,
Nu contenesc să mă întreb ce s-ar putea întâmpla
Dacă-ţi voi înfăşura talia cu braţele?

Nu înţeleg soarta şi complicaţiile ei.
Uneori, trenul timpului mai zăboveşte pe traseu;
În halta vieţii, de cele mai multe ori, cu tăceri asurzitoare,
Purtăm cu noi miracolele pe care le visăm cu şuierat prelung.
Ştiu doar că te iubesc fără a întrezări de unde şi de ce.
Cu acest GPS, viaţa are o nouă foaie de parcurs:
Cea mai bună cale de a o prelungi.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!