Secunda din ceasul oprit
Mă taie cuțitul durerii, mult prea adânc
sub tâmplele albe ale mamei, visele tac,
doar cucuveaua cântă în voie, neînțeleasă de nimeni,
iar tu, în trifoiul cosit, îmi faci un iatac.
Sub cearcănul nopții, doar pași de îngeri
mă trec ca secunda fugită din ceasul oprit...
Spune-mi de colțul de viață păstrat pentru mine
și pâinea, frumos dospită, mirosind a mărgărit.
Am palmele arse, rugăciuni înălțate
trecut-au prin ele, ca păsări prin ghemul de nori;
și-n timp ce sărutul îmi reînvie buzele uscate,
aud o voce: " trăiește, nu ți-e îngăduit să mori!"
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre secunde
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.