Străjer aş fi...

STRAJER AS FI, UN LILIAC ALBASTRU

Strajer al primaverii, liliacul,
Aranjament cu luminite mov,
Ce misca soarele, si se arata
Cu luna, intre stele, un ceaslov.
A ingerilor candizi, divina sarbatoare,
Invesnicindu- si numele-, l sfinteste,
Asa cum omul drag e- un suflet mare,
Si liliacul a- nflorit, sarbatoreste.
Mi- s toate gandurile strajuite,
Si incuviintez teluricul strajer,
Gandesc primavaratic doar la cele sfinte,
Cununi de liliac ma preotesc in cer.
Dar ce aroma ma ia - n oglinda
Si ma despica in visuri liliachii,
Iar trupu- mi in marine zari se- afunda?..
E sufletu- mi, volatizat in flori si nostalgii.
Ma contopesc cu zarile senine,
Arunc in vant zabrele, ce s- au pus
Intre copacii, care plang, ca blanzii ingeri,
Si miriadele de veacuri, ce s- au scurs.
Strajer as fi, un liliac albastru,
De- un mov infloritor, ca un destin,
Si- as rataci la poarta raiului ancestru,
Ruga- m- as cerului, sa inverzim.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Votează! | Copiază!