Poeţii

Risipiţi prin universuri
Cu bezmetică-ndoială,
Căutăm refugiu-n versuri
Şi căzând la învoială

Cu destinul şi cu muza,
Scribi fideli, plini de iubire,
Plămădind în inimi scuza
Facem din cuvânt menire.

Şi zidind cu argumente
Labirinturi iluzorii
Fremătăm în sentimente
Şi ne-ascundem prin memorii.

Iar neliniştile toate,
Destrămate-n tâmpla nopţii,
Le păstrăm pe mai departe
Fluturi albi în voia sorţii.

Din lăuntru dăm la lume
Taina zbaterii nestinse
Şi ne facem punte-anume
De la oameni, pân' la vise.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!