Destăinuire
Mâinilor tale
le-aș spune
rugăciunea de seară
până s-ar cutremura epicentrul dorinței de noi,
ca mai apoi să te citesc
ca pe-o Psaltire
filă cu filă,
până geamătul în do major
va deveni Crezul tău.
Gândul tău nebun
se face vinovat
de o moarte lentă a cumințeniei Pământului,
propovăduind păcatul
în tandem
cu rugăciunea.
Ești cartea mea ieșită din tipare!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre lectură
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.