Supraviețuind
noaptea venea ca de obicei
ca o ascunzătoare... ca o cursă
intuiam mirosul de acasă aparenta liniște
acceptam... făceam cu rândul la pajiștea de zmei
unde subtil fără de știre ne lăsaserăm sufletul
lapte era de ajuns... iarbă
.... chiar dacă uscată
cer cât să acopere
lipsa lamentabilă
din podul palmelor
rufele noastre translucide
se acomodau inimilor permeabile
greoaie trupurile produceau urme
un fel de boală ucigașă a pământului
peste toate se așeza ninsoarea... alte vietăți darnice
ne măsuram timpul
în rana unei vrăbii... într-o invazie
ajunseserăm chiar să ne spunem pe numele noastre mici
tăcute frumoase adevărate
privirea continua să delimiteze orizontul
spațiul acela fantastic în care iubirea se elibera din moarte
existam
întotdeauna făcuserăm asta!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știri
- poezii despre vrăbii
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre poduri
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.