Când sforăie Neluțu Moldovan
Când sforăie Neluțu Moldovan,
Se scorojesc în cameră pereții,
Pornesc în baie, singuri, robineții
Și cade tencuiala din tavan!
Îți țiuie urechile un an
Și-apoi tresari pe tot parcursul vieții!
Când sforăie Neluțu Moldovan
Se scorojesc în cameră pereții.
Aș sta mai bine în Afganistan,
S-aud, nonstop, cum bubuie băieții,
Chiar de-aș sui pe culmile tristeții,
Decât să-mi sape cratere-n timpan,
Când sforăie, Neluțu Moldovan.
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre urechi sau poezii despre tristețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.