Rugăciune... fără sfârșit
În ultima vreme n-am
prea dormit
eram ca într-un joc cu mine, contagios
brusc,
ochii se întunecau,
din ce în ce,
într-o fierbințeală de nestăpânit,
mi-au încetinit zborul
în rând cu nespovediții și neîmpărtășiții,
fără lumânare, număram flori
sălbatice păsări care-mi cântau pe gratis
ceasuri
cu arcurile date peste cap amuțit-au
ultima rugăciune
ascunsă
sub zăpezi, dimineața,
mușcându-mi de teamă
genunchii păcătoși
singurul adevăr,
într-un alt poem,
fără cuvinte
mâna mea,
într-o ultimă sforțare,
luă pliculețul cu zahăr
și liniștea îmi păru
fără sfârșit
poezie de Eli Gîlcescu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre zahăr
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.