Organigramă

Colorado crescendo
într-o instalaţie de sărbători,
veche de câteva ţineri de mână
adolescentine, în care palmele
sunt cozi de scorpioni
defrişaţi din râul Amazon.

Nisipul scurs e dovada vie a infinităţii,
care curge prin venele pomeţilor,
acum bine umeziţi
cu risipe de toamnă.

Rândunelele împrăştiate,
sub catarg de cedru plictisit
se sparg în iris
ghidate telekinetic
se spart în iris,
brodate cu amintiri.

Rândunelele sunt măşti,
sunt convorbiri prin căşti,
arse de ceara lumânării
pe care o execuţi pustiită
într-un anume cuvânt
regurgitat până şi-n vise.

Se sparg în iris coclauri...

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!