Ultima rimă
Încercând să-mi mențin ritmul alambicat
într-un nou eșalon, de noi rime, constat
cum sunt executat pe eșafod de mulțime.
Ritmul melancolic îmi tremură cadențat
încercând fragmentat să exprime o rimă
eponimă-ntr-al vieții, neofit, rezidențiat.
Sunt nebun, după nebunul tău vers
șî-ncercând să scot nebunia din mine,
am dat brusc, fulgerător, peste tine
Acuză-mă! Că-mi ard tălpile nestinse de dor
de dragul tălpilor tale arzând înflăcărat.
Acuză-mă! Că-mi leg amarul, de amarul tău
Măcar acum, să se vadă iubrea din tine...
poezie.
poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescărușul
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre ritm, poezii despre melancolie sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.