Conştiinţă curgătoare

Pripas pe schele plimb iadul
prin inele şi Terre
şi piere un occident
şi-n piele e ciment
şi te verific permanent şi insistent
ca pe un test.

Destinul e un general
cu mâinile îngheţate,
cu mii de ochi la spate,
cu sufletele prin furnal
cad inimile degerate.

Un secol două trei
de mărgele
atârnă de bradul tău,
pe care îl numeşti
cu aluzii şi multă sfială gât
şi frunzele lui incerte
de culoarea proprie, suferă
de acromegalie
dar încă se hazardează,
în bătaia respiraţiei.

Eu schiţez amurgul nostru preferat
cu mâini de praf în atrii,
în loc de coaste-am gratii
şi nu m-am trezit din visat.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!