În umbra ierbii

În noaptea aceasta,
sub miezul fierbinte al lunii,
voi îngropa toate amintirile
şi-mi voi învăţa inima
să se odihnească puţin.
I-o fi îndeajuns...
Pustnică în calea furtunii,
mai aud sunetele stranii
zidite de cuvinte spuse şi nespuse,
dar ecourile lor nu mă mai ating.
Înlăuntrul aşteptării
arde candela smereniei,
iar ziua
risipesc rugă trandafirilor,
stingându-mă în lumina modelată de suflet.
Întrebările nu mai vor răspunsuri,
îndoielile se risipesc,
iar roua lacrimii
spală trupul timpului.
Îmi sorb clipele picătură cu picătură
şi promit să iubesc mai târziu,
limpezită de gânduri
şi cuminţită de dorinţe,
în umbra ierbii.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!