Te du, tristețe!
Ce faci?! Iar vii tiptil în umbra mea?!
Mai lasă-mă odată, tu, ciudato!
Știam că te-am ascuns într-o lalea
uscată, ce-n gunoi am aruncat-o.
M-ai stors de vlagă, încruntând privirea
ce altădată-n Soare strălucea...
În Suflet mi-ai adus nefericirea,
punând-o-ntr-un buchet, de ziua mea!
Te bucuri, ticăloaso, de-mplinirea
ce simți când vezi cum sufăr și mă zbat!
Toti știm că nu îți place ca IUBIREA
să locuiasc-al Inimii curat.
Te crezi superioară, prețioasă,
când îți arunci veșminte, la vedere.
Mă faci să nu mai vreau să ies din casă
și-ai vrea să mă-nvelești iar cu durere.
Nu te mai vreau! Dispari, îți spun! De-acuma,
nu mai primesc sinistrele-ți povețe!
Te fac uitată pentru totdeauna.
Hai, fă-ți bagajul și TE DU, TRISTEȚE!!!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfaturi
- poezii despre nefericire
- poezii despre lalele
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.