Pentru Ana
Cine-ar fi crezut ca vântul
Va avea un scop al lui,
Si că -mi va purta cuvântul
Oriunde si chiar oricui.
L-am rugat să nu se ducă
Mai departe de-al tău sat,
Si de-atunci umblă nălucă,
Dar te tine nu a dat.
L-am ghidat cum am putut,
Chipul tău i-am arătat,
Pur si simplu n-a văzut
Chipul tău în acel sat.
A venit plângând la mine,
Suierand că n-a găsit
Stau si mă gândesc mai bine,
Oare ce l-o fi oprit?
Am vorbit apoi spre soare,
Mi-a zâmbit si-a luminat,
M-am gândit că n-ai scăpare
Dar nici el nu te-a aflat.
Zi de zi el strălucește,
Si lumina si-o trimite,
Prin ferestre tot privește,
Nici o casă nu omite.
A mai prins zile cu nori,
Chiar si-asa nu pot pricepe,
Calea ta-ncotro se-nedreaptă,
Drumul tău unde începe?
L-am lăsat să cerceteze
Satul, timp destul să vadă,
Dar i-am spus să înceteze
Neavând nici o dovadă...
Am vorbit apoi cu luna,
Poate o afla ceva,
Ajutată fiind de stele,
Pun speranțele în ea.
Si-a-nceput strajerul nopții
Cu armata ei cerească,
Luminând satul cu toții
Încercând să te găsească.
Nopți întregi cu lună plină,
Chiar si stele cazatoare,
Căutând a mea regină,
Invizibilă se pare...
Au trimis în jur comete,
Si pe marte l-au rugat,
Au găsit atâtea fete
Dar de tine nu au dat...
Am vrut să vorbesc cu piatra,
Însă ea în taina ei,
Mi-a soptit să-mi caut fata
Doar cu ochișorii mei.
Căci de jur asa iubire,
Oare n-as putea călca
Personal in sat la tine
Si să -ntreb pe cineva?
I-am zâmbit si doar atât,
Nu cred că ar înțelege
Cum iubeste si nici cât,
Inima acestui rege...
Stau acum si ma gândesc,
Oare cum nu te-au găsit?
Vântul, soarele si luna...
Înțeleg că am greșit.
Vântul a umblat degeaba,
Asa lin în ritmul său,
Sigur te-a-ntalnit si sigur
S-a pierdut in părul tău.
Soarele atât de mare,
Dar asa de mititel...
Cum avea sa te zareasca,
Cand lucesti mai mult ca el...
Luna si atâtea stele
Nici ele n-au realizat
Că esti una dintre ele,
Chiar regina din regat.
Căutau fără -ncetare
Dar greșit de la-nceput
Te stiau o muritoare,
Simplă viață -n chip de lut.
Cea mai mare -n infinit,
Tu esti steaua mea, doar una,
Nu aveam cum te găsi,
Mi-a recunoscut si luna.
În sfârsit am înțeles,
Că eu pot să te găsesc,
Ascultând de ce-am in suflet
Ca ești fata ce-o iubesc.
Mi-e asa rușine -acum
Că am apelat la astre,
Să ghideze al meu drum
Spre poarta iubirii noastre.
Dacă vreau să reușesc
Trebuie să -nfrunt o lume,
Pentru fata ce iubesc,
Ana.. sa îți spun pe nume.
Nu-i secret ca te -ndragesc,
Spui ca pare prea ciudat...
Eu stiu sigur, nu greșesc,
Nu-i nimic de explicat.
Poate că mi-ai fost aproape,
C-un cuvânt sau altceva,
Noaptea mi te-ascunzi sub pleoape,
Visul meu... dragostea mea...
Ajutor eu nu mai caut,
Singur am sa te gasesc,
Spun si astăzi cu tărie
Ca esti fata ce-o iubesc.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre monarhie
- poezii despre iubire
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre vorbire
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre greșeli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.