Femeia asta care

în mod constant vine pleacă
de la treburile sale
ca o şcolăriţă
ca o dezertoare
aparent
fără prea multe conexiuni
cu exteriorul

poartă pălării cu vedere la sine
merge împachetată

primul strat o face
acceptabilă
aproape simpatică
parcă ai cunoscut-o cândva
de n-o semăna cu-o actriţă?!
(nu, ca să fii actriţă nu este... n-a fost niciodată obligatoriu să fii frumoasă, nici... nici... doar. să fim înţeleşi!)

ai zice că tu, chiar tu eşti una dintre acelea
care subit i-a intrat în graţii (ce vei fi făcut oare?!)
în felul ei taciturn te acostează îţi vorbeşte / te iscodeşte
despre cerceii tăi lungi peruani despre păpuşa
pe care nimeni nu i-a dăruit-o vreodată
a râvnit-o a blestemat-o a încuiat-o s-a încuiat
între pagini cu delimitare exactă

au traversat-o in absentia
păsări cu gât prelung de veneră
madone cu destin de narcisă
chiar iubirea...

s-a retras
pe vârful picioarelor nebalerine
din văzul unei lumi ingrate
70 plus au prins-o
la masa cu cioburi dintr-o grotă
luându-şi porţia triplă de anestezic
şi răutate

. femeia asta vicleană
femeia asta cioturoasă
care se-ncurcă
în păsările
de la genele tale

vine pleacă poartă merge acostează râvneşte iscodeşte blestemă pleacă.
nici măcar nu-şi aminteşte

că este

că a fost

odată

femeie.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!