Licăr

Că trece timpul, nu ştiu ce să zic,
Nu mă agăţ de el, îl las în pace;
Ca să-l întorc ʼnapoi, nu am ce face,
Iar de-aş putea, nu îi mai cer nimic;
Sau – hai să nu mint – poate câţiva ani
Dintre aceia ce-ncepeau cu "doi",
Când aveam totul, în afarʼ de bani,
Dar cine-avea atunci de ei nevoi?!
Era de-ajuns c-aveam acoperiş,
De masă, mare grijă nu aveam;
Luam de la cantină, pe furiş
Felii de pâine şi le împărţeam;
C-aveam în noi un simţământ de frate,
Nesimulat, ci sincer... generos
Şi toţi la bucurie luam parte
O, Doamne, da... atunci a fost frumos!

poezie de Aura Georgescu din Zâmbete de vacanţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!