Vorbeşte-mi copilă

Motto: "vorbeşte copil de gutui coapte"

Vorbeşte-mi, copilă... de coapte gutui,
cu-aroma-ţi de teamă, din suflet silhui,
descântă-mi poveşti, rădăcină şi faptă,
cu inima-ţi rod şi tâmpla-ţi răscoaptă.

Vorbeşte-mi, copilă... de pere-aromate,
cu mierea din palme şi-adevărul din lapte,
şi-mi leapădă umbra, cu lumină dezmiardă,
pe-un arc de răstimp, răsăritu'ţi, să-mi ardă.

Vorbeşte-mi, copilă... de prune-ntomnate,
zăgaz de furtună, stăvilindu-se-n şoapte,
amurg lanceolă, palisându-mi trăirea,
vlăstar revelat, înfruntând prăbuşirea.

Vorbeşte-mi, copilă... de fruct început,
când doru-i-altoi, prăznuind subşternut,
sădeşte-mi crucişul plămădit de speranţă,
pe un mugur de ram şi-o tulpină de viaţă.

Vorbeşte-mi, copilă... cu ochi de măslină,
furată de nouri, când luna-i deplină,
desculţă-te'n pulberi sub ceru-nstelat,
când dragostea-i fruct, de păcat împăcat.

Vorbeşte-mi, copilă... cu priviri de cafea,
aromă de zori ce-i mai poţi deştepta,
şi-aruncă-mi o scară, cu trepte curate,
culesul de boabe spre'nalt să mă poarte.

Vorbeste-mi, femeie... de sâmburi şi miez,
fă-mi ceai dintr-un vis, şi dă-mi s-ajunez,
ţi-e caldă simţirea şi'n salba-ţi de mirt,
i-un chivot de ani, spovedind acatist.

Copilul-femeie... confesat de gutui,
ce dorul şi-l coace'ntr-un vis nimănui,
ţi-ascultă îndemnul prin soare şi vânt
şi-azima-ţi rodeşte, din fruct în cuvânt.

Copilu-ţi vorbeşte... femeia îţi tace,
şi buzele-şi muşcă, evitând iarmaroace,
doar holda-i de suflet ţi-accede culesul,
prin gura-ţi de aur, botezând înţelesul.

Şi ţi-am vorbit din tot ce n-am rostit.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!