Poteca neurmată
Două poteci se depărțeau în codrul veștejit
Și nu puteam pe amândouă să o apuc, firesc,
Fiindcă doar un drumeț eram, așa că m-am oprit
Și cu privirea una anume departe-am urmărit
Până acolo unde-n frunze puteam să o zăresc.
Însă așa cum e corect și cealaltă am privit
Deoarece mi se părea că e ceva mai bună
Fiindcă al ei covor ierbos nu era prea strivit
Însă din ce-am văzut, că am mai zăbovit,
Păreau îmbietoare, așa stând împreună.
În dimineața aceea, însă, erau complet pustii
Și-acoperite bine de frunze necălcate,
Dar prima am lăsat-o pentru o altă zi,
Deși drumul te poartă și tu prea bine știi
Că înapoi să vii nicicum nu se mai poate.
Și spun acum ce spun cu un profund oftat
Căci multă vreme-n urmă, abia îmi amintesc
Două poteci în codru încet s-au depărtat
Iar eu fiind acolo pe una am apucat
Și asta a contat în viața ce-o trăiesc.
poezie clasică de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Stopping by Woods on a Snowy Evening Hardcover" de Robert Frost este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi poezii despre viață, citate de Robert Frost despre viață, poezii despre păduri, poezii despre frunze, poezii despre drumeție sau poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.